Mâine ne ocupăm de proiectul de la psiho.O să iasă super!
Cred că mutatul în laboratorul de chimie are numai avantaje. Profii par mai relaxați, nu putem ieşi mult la tablă, iar când râdem, durează destul de mult până ne oprim.
Oboseală
Azi s-a iscat o ceartă de zile mari în clasă. Subiectul e închis, dat fiind faptul că nu se mai poate face nimic. Ce colegi!
De două săptămâni sufăr de oboseală acută şi nu îmi pot reveni. Se pare că nu sunt singura. Şi nu, nu cred că e vina doar asteniei de primăvară.
Mi-am adus aminte cât de mult citeam în clasa a 7-a / 8-a. Adoram biblioteca şcolii, iar bibliotecara ştia întotdeauna ce carte să îmi dea ca să îmi placă . Era un fel de competiție între mine şi Andreea, în genul cine citeşte mai repede o carte. Eram înnebunite după seria "Cronicile vampirilor". Sau "Narnia"! "Harry Potter" nu se mai pune. Stăteam în spatele laboratoarelor, era cald şi bine, aveam muzică. A fost o perioadă frumoasă. Acum acel spațiu e în şantier.
Oare de ce nu mă mai motivează nimeni să citesc?
Verde-n față
Azi am să vorbesc despre nişte lucruri care mă deranjează la şcoală.
Sunt mai multe (posibile) motive din cauza cărora am ajuns să avem clasa în laboratorul de chimie de la subsol:
1. Domnul profesor de geografie nu a dorit să mute clasa lui în laboratorul de geogra, deci opțiunea Economic cade. Sunt de acord cu el. Are foarte multe cărți, hărți, documentare în laborator şi nu e sigur ca vor rămâne intacte, oricât de sever ar fi dansul.
2. Diriga nu a fost persuasivă. Măcar profesorul de informatică a vrut sa ne mute in lab. multimedia si e dispus să scoată calculatoarele ca să putem face ore acolo. Diriga a zis că nu se poate să mute pentru 2-3 luni calculatoarele pentru că e mult de munca, bla, bla, bla. Deci din comoditate; şi dansa presupune că trebuie să mergem noi să vorbim cu directorul ca să ne mute intr-o clasă mai bună.
De când cu şantierul de la scoală, am observat câte ceva. Toți am fost de acord să ajutam la căratul scaunelor, meselor şi dulapurilor în pod. Ok, dar dacă lucrăm pentru scoală, ar trebui să se implice toată lumea.Nu să stea administratorii în pod să ne ia scaunele. Nu să se uite femeile de serviciu la noi, pe post de majorete. Ar trebui să fie uniți şi să se implice mai mult.
În clasa a 9-a, când a fost problema scaunelor, dansa ne certa mai tare, când ar fi trebuit să le explice directorilor si administratorilor cum stau lucrurile. Ar fi trebuit să ii pedepsească pe cei care le stricau, indiferent ai cui copii erau. Anul trecut, diriga ne zicea că suntem cei mai răi din scoală, că toți profesorii au spus că suntem cea mai nesimțită clasă, etc. Culmea, povestea asta s-a repetat si anul acesta! Prima clasă din Dej e cea mai rea, murdară, proastă, se scuză la toate testele.
De ce ne baga pe toți în aceeaşi oală?
De altfel partea cu scuzatul e cea mai enervantă. Sunt ok cu faptul că unii merg la ore. E dreptul lor. Dar nu sunt de acord cu o fată pe care toți profesorii o scuză pentru că, vezi Doamne, ea lucrează mult la matematică. În doi ani de când e la şcoala asta nu s-au văzut rezultatele "muncii ei asidue la matematică". Şi dacă pe ea o scuză că invață la mate, de ce nu i-ar scuza pe toți cei care se pregătesc sa meargă la medicină sau la orice altă facultate!? Să fim realişti. Am văzut cum primeşte ea note şi am văzut cum primesc eu.
Nu ştiu cine e fata asta şi pană sa ajung în clasa a 9-a nu am auzit de ea. Nu am ceva personal cu ea, îmi e indiferentă ființa asta, dar mă deranjează când eu, care sunt cea mai bună din clasă, nu sunt notată pe merit. Ea nu se stresează niciodată pentru note, pentru că nu face nici cel mai mic efort ca să le obțină. Nici să se bucure nu poate. Eu trebuie ca la sfârşit de semestru să răspund la nu ştiu câte materii ca să demonstrez că merit media 10, de parcă pe parcursul semestrului nu demonstrasem deja asta. Într-o clasă de tocilari, nu mi-e mică mirarea când îi văd pe toți stresându-se, învățând, având mii de schite la lecții şi preocupându-se. Şi minciunile cu 'Vai, cât de bolnavă sunt!', sincer, îşi alege prost momentele când să fie bolnavă. Ok, şi eu am fost şi am avut febră când am fost la olimpiada de română şi la testul de la chimie. Nu se pune?
Voi ce părere aveți?
Unde îmi stă mintea?
Azi am fost desprinsă de realitate. Totul a trecut parcă prea repede.
Ar trebui sa încep sa trăiesc viața asta, să fiu mai atenta la ceea ce mă înconjoară. Ar trebui să îmi găsesc un țel pe care să îl urmăresc şi care să mă țină atentă.
Ora de psiho a fost amuzantă. Ne-a împărțit pe grupe pentru un proiect, care se anunță a fi phun.
De-abia aştept să ajungem la lecțiile despre temperament, personalitate &stuff.
Introducere
Scrierea primului articol e cel mai dificil pas în crearea unui blog. Pentru cǎ e greu sǎ cuprinzi în cateva rânduri motivele pentru care ai creat blogul şi ce teme vei aborda.
Mie îmi e fricǎ mai ales de necunoscut.
Mi-am zis cǎ voi face blogul pe Wordpress, dar a fost un fail, iar acum nu sunt mulţumitǎ de Blogger. Sper cǎ mǎ voi obişnui repede.
Dupǎ cum spune şi numele, acest blog e tema mea la psihologie. Deci voi discuta despre orele de psiho, despre şcoalǎ şi filozofii de viaţǎ.
Totul este o mare întrebare. Eu încerc sǎ caut rǎspunsuri. Uneori le gǎsesc la oamenii din jurul meu, alteori în cǎrţi, filme sau muzicǎ, uneori sunt doar satisfǎcǎtoare, iar, de cele mai multe ori, înşelǎtoare.
În speranţa cǎ voi reuşi sǎ mǎ ţin de acest blog, îmi doresc o bloguialǎ serioasǎ şi calmǎ.
P.S: Am voie sa fiu rea(listǎ)?
