Ieri am discutat despre "pisologia" varstelor, iar toata clasa era ocupata cu depanatul amintirilor.
Iata si cateva amintiri.
La gradinita eram o maimuta-lider.
Intr-un timp imi sugeam degetul mare doar pentru ca o colega facea asa.
Alta data bagam creioane in gura doar pentru ca o fata facea asa.
Odata educatoarea a lasat afara un pahar cu apa ca sa inghete. L-a adus si ne-a spus sa punem mana pe gheata. Eu am pus degetul fix in mijloc, unde nu era pic de gheata. Ce aeriana eram!
La dansuri faceam pe sefa si ii tot aranjam pe ceilalti. Sa fie semicercul perfect. Sa fim sincronizati. Si ce-mi placea!
Maica-mea se distreaza de mine cand se gandeste la prima zi de scoala. Zice ca invatatoarea ne-a intrebat ce scrie pe manualul de mate, iar eu am zis ca 1+1=2, desi scria doar 1+1. Ne-a pus sa recitam ceva poezii. Eu, tantosa, am mers si am zis ceva poezie in engleza, cu "one, tho, three". Tin minte ca tineam mana la spate si numaram pe degete. :)) Si mai incolo, o colega a cantat ceva despre cucu, iar maica-mea a zis ca toti parintii s-au speriat cand am mers dupa ea si am inceput alt cantec despre cucu. :)) Cred ca nu stiau ca avea mai multe versiuni.
Hobby-ul meu in clasele primare era fugitul. Nu ratam o pauza fara sa fug ca nebuna prin curte. De acolo si destule trante, haine rupte si lovituri.Dar eram un copil linistit. Bietele invatatoare...
Cred ca am trait multa vreme departe de realitate. Dar totusi, eram cu picioarele pe pamant. Invatam multe cuvinte noi la franceza, pe care si acum le stiu, incercam tot ce vedeam la ceilalti, le dadeam batai de cap parintilor ca nu aveam rabdare sa fac caligrafie sau sa citesc.
Si evident ca adoram desenele. <3 Mai ales Cardcaptor Sakura.
Imi pare rau ca nu am mai multe amintiri din perioada aceea. Chiar cred ca eram o figura.
Oh. Si replica mea celebra, cand un coleg mi-a reprosat ca sunt sefa prostilor. "Sunt sefa ta..." Totusi, gasesc replici la orice. Chiar ma distra cand cineva era nervos pe mine, pentru ca aplicam doua tactici: lovitura sub centura si ignore. Maica-mea incerca (si inca mai incearca) sa ma invete ce sa spun si cand. Nu are rost. Ea nu stie ca eu nu pot sa spun ceva ce nu gandesc. Si in plus, chiar daca as avea ceva de spus, de cele mai multe ori nu are rost. De ce sa ii invat eu pe ignoranti ce am descoperit?
Cand ma gandesc la lucrurile astea, am diferite sentimente. Mai intai imi vine sa rad, dupa aceea sunt socata de inconstienta mea, ca la final sa ma apuce plansul. Brusc.
Sinceritatea din mine
De ce iubesc eu Twitter-ul? Pentru ca, desi scriu din an in Paste (hei! tocmai asta se intampla!), e super ca pot sa tin evidenta gandurilor mele imprastiate. Am acolo pastrate toate articolele de pe Be stupid., sunt o groaza de momente fan-girl si chatty-chat cu fetele. <3
Am gasit un articol care ma amuza teribil. Am sa dau copy-paste aici. Puteti sa aruncati o privire si la: Random fats about me.
General
Nume: Zelia.
Poreclă: n-avem. Sorry sorry, Heechy, pentru că seamăn cu Heechul (SuJu).
)
Data naşterii: Halloween, ‘94, când fantomele au găsit o metodă eficientă ca să scape de mine.
Locul naşterii: Univers -> Terra -> Europa -> Romania -> ăăă… la spital… ? maybe…
Locaţia curentă: jud. Cluj.
Culoarea ochilor: verzi .
Culoarea părului: blond.
Înălţime: 1,66. * not sure*
Greutate: 50 kg. şi ceva . *not sure*
Piercinguri: n-avem.
Tatuaje: n-avem .
Vehicul: n-avem.
Fraza cu care tâmpeşti pe toată lumea: inventez una nouă în fiecare zi.
Preferate
Mâncare: tot ce face bunica .
Pub/Disc/Restaurant: n-avem.
Bomboane: lollipop.
Culoare: albastru.
Animal: câine.
Băutură: Pepsi Lemon. Cafea.
Parte a corpului la sexul opus: ochii.
TV Show: Star King, Music Bank, Music Core, Inkigayo.
Album muzical: Super Junior’s 4th album~ <3
Film: HP, Memoriile unei gheişe, A beautiful mind, The Butterfly Effect.
Actor/Actriţă: Demi Moore, Julia Roberts. Siwon.
Asta sau aia
Pepsi sau Cola : Pepsi
McDonalds sau BurgerKing : pas.
Ciocolată sau vanilie: vanilie!! *3*
Ciocolată caldă sau cafea: Ciocolată caldă dimineaţa şi seara, cafea după-masa.
Sărut sau îmbrăţişare: Ambele.
Câine sau pisică: Ambele.
Rap sau punk: niciuna.
Vară sau iarnă: Vară.
Comedii sau filme de groază : filme de groază.
Iubire sau bani : iubire.
YOUR…
Oră de culcare: Ahem… să zicem 23-24.
Amintirea de care îţi este cel mai dor : nu trăiesc din amintiri.
Cea mai bună trăsătură fizică: în afară de faptul că sunt blondă, că am ten alb şi ochi verzi?! Totul, evident !
Primul gând când te trezeşti: Închide telefonul! Damn it ! *pt. scoală* N-am terminat visul!! Nu vreau să mă trezesc ! *în vacanţe*
Slăbiciune: n-avem. Bine… ar fi câteva. Nesemnificative !
Temeri: Insecte, iepuri nebuni (prea multe manga-uri horror şi coşmaruri cu iepuri nebuni ! iiii !! ), întuneric, locuri necunoscute, singurătate, inundaţii, furtuni, tunete, fulgere etc. etc. Tot ce scoate zgomote ciudate. Poate şi unele persoane. XDD
Ai…
Fost bătut: neah…
Bătut pe cineva: bătut, tocat, cum vrei să-i zici…
Furat din magazin: oho, şi încă cum. Neah, just kiddin’.
Fost mort de slab: Mort de foame. Mort de sete. Mort de somn. Mort de oboseală. MORT DE FRICĂ ! Da..
La un băiat
Culoarea preferată la ochi: verzi, albaştri… Galbeni, pls.
Culoarea preferată la păr: ce contează !?! Bine, blond. Sau ceva nuanţe mai deschise.
Scurt sau lung : păr, sau ce ? Ah, păr ? Ce contează ?! Mediu.
Înălţime: mai înalt decât mine.
Stil: nu vreau mama’s boy. Nici un nerd. Nici unu’ prea hip-hoper. Cineva echilibrat.
Aspect sau personalitate: personalitate.
Sexy sau drăguţ: ambelte, vă rog !
Musculos sau foarte slab: bine făcut.
La întâmplare
Ce ţară vrei să vizitezi?: Coreea de Sud !! Iiiii !!
Cum vrei să mori?: Până acum mi-am închipuit sute de moduri în care aş vrea să mor. Care de care mai eroice. Dar eu… NU VREAU SĂ MOR !
Ai fost la mall în ultimul timp?: Nu
Te înţelegi cu părinţii?: Am altă alternativă ? *mamă, nu da!*
Înnebunit după sănătate?: Nu-s ipohondră.
Te găseşti atractiv?: şi-ncă cum. Neah, s-o spună alţii.
Crezi în tine?: bine, eu= fiinţa perfectă, genială.
Vrei la facultate?: Cât mai repede !
Bei?: Mă spăl pe dinţi cu băutură. Neah… Nu e hooby de-al meu. Îi las pe alţii.
Te speli zilnic?: yup.
Crezi în dragoste?: evident. Da.
Cânţi? : ca să mă descarc.
Vrei să te căsătoreşti?: Daaa, vreau şi să am 10 copii, şi să mor eroic pentru ei. SO NOT MY IDEAL LIFE !
Vrei copii?: idem.
Vârsta la care vrei să-ţi pierzi virginitatea: când o fi, o fi.
Am gasit un articol care ma amuza teribil. Am sa dau copy-paste aici. Puteti sa aruncati o privire si la: Random fats about me.
General
Nume: Zelia.
Poreclă: n-avem. Sorry sorry, Heechy, pentru că seamăn cu Heechul (SuJu).
)Data naşterii: Halloween, ‘94, când fantomele au găsit o metodă eficientă ca să scape de mine.
Locul naşterii: Univers -> Terra -> Europa -> Romania -> ăăă… la spital… ? maybe…
Locaţia curentă: jud. Cluj.
Culoarea ochilor: verzi .
Culoarea părului: blond.
Înălţime: 1,66. * not sure*
Greutate: 50 kg. şi ceva . *not sure*
Piercinguri: n-avem.
Tatuaje: n-avem .
Vehicul: n-avem.
Fraza cu care tâmpeşti pe toată lumea: inventez una nouă în fiecare zi.
Preferate
Mâncare: tot ce face bunica .
Pub/Disc/Restaurant: n-avem.
Bomboane: lollipop.
Culoare: albastru.
Animal: câine.
Băutură: Pepsi Lemon. Cafea.
Parte a corpului la sexul opus: ochii.
TV Show: Star King, Music Bank, Music Core, Inkigayo.
Album muzical: Super Junior’s 4th album~ <3
Film: HP, Memoriile unei gheişe, A beautiful mind, The Butterfly Effect.
Actor/Actriţă: Demi Moore, Julia Roberts. Siwon.
Asta sau aia
Pepsi sau Cola : Pepsi
McDonalds sau BurgerKing : pas.
Ciocolată sau vanilie: vanilie!! *3*
Ciocolată caldă sau cafea: Ciocolată caldă dimineaţa şi seara, cafea după-masa.
Sărut sau îmbrăţişare: Ambele.
Câine sau pisică: Ambele.
Rap sau punk: niciuna.
Vară sau iarnă: Vară.
Comedii sau filme de groază : filme de groază.
Iubire sau bani : iubire.
YOUR…
Oră de culcare: Ahem… să zicem 23-24.
Amintirea de care îţi este cel mai dor : nu trăiesc din amintiri.
Cea mai bună trăsătură fizică: în afară de faptul că sunt blondă, că am ten alb şi ochi verzi?! Totul, evident !
Primul gând când te trezeşti: Închide telefonul! Damn it ! *pt. scoală* N-am terminat visul!! Nu vreau să mă trezesc ! *în vacanţe*
Slăbiciune: n-avem. Bine… ar fi câteva. Nesemnificative !
Temeri: Insecte, iepuri nebuni (prea multe manga-uri horror şi coşmaruri cu iepuri nebuni ! iiii !! ), întuneric, locuri necunoscute, singurătate, inundaţii, furtuni, tunete, fulgere etc. etc. Tot ce scoate zgomote ciudate. Poate şi unele persoane. XDD
Ai…
Fost bătut: neah…
Bătut pe cineva: bătut, tocat, cum vrei să-i zici…
Furat din magazin: oho, şi încă cum. Neah, just kiddin’.
Fost mort de slab: Mort de foame. Mort de sete. Mort de somn. Mort de oboseală. MORT DE FRICĂ ! Da..
La un băiat
Culoarea preferată la ochi: verzi, albaştri… Galbeni, pls.
Culoarea preferată la păr: ce contează !?! Bine, blond. Sau ceva nuanţe mai deschise.
Scurt sau lung : păr, sau ce ? Ah, păr ? Ce contează ?! Mediu.
Înălţime: mai înalt decât mine.
Stil: nu vreau mama’s boy. Nici un nerd. Nici unu’ prea hip-hoper. Cineva echilibrat.
Aspect sau personalitate: personalitate.
Sexy sau drăguţ: ambelte, vă rog !
Musculos sau foarte slab: bine făcut.
La întâmplare
Ce ţară vrei să vizitezi?: Coreea de Sud !! Iiiii !!
Cum vrei să mori?: Până acum mi-am închipuit sute de moduri în care aş vrea să mor. Care de care mai eroice. Dar eu… NU VREAU SĂ MOR !
Ai fost la mall în ultimul timp?: Nu
Te înţelegi cu părinţii?: Am altă alternativă ? *mamă, nu da!*
Înnebunit după sănătate?: Nu-s ipohondră.
Te găseşti atractiv?: şi-ncă cum. Neah, s-o spună alţii.
Crezi în tine?: bine, eu= fiinţa perfectă, genială.
Vrei la facultate?: Cât mai repede !
Bei?: Mă spăl pe dinţi cu băutură. Neah… Nu e hooby de-al meu. Îi las pe alţii.
Te speli zilnic?: yup.
Crezi în dragoste?: evident. Da.
Cânţi? : ca să mă descarc.
Vrei să te căsătoreşti?: Daaa, vreau şi să am 10 copii, şi să mor eroic pentru ei. SO NOT MY IDEAL LIFE !
Vrei copii?: idem.
Vârsta la care vrei să-ţi pierzi virginitatea: când o fi, o fi.
Ultimul
Initial nu am vrut sa scriu in vacanta.
In fiecare seara am vrut sa incep un subiect aici, dar il tocam prea mult in minte incat nu mai intelegeam nimic.
E ciudat. Ce as putea scrie aici? Nu as vrea sa scriu despre scoala sau despre profi/ colegi. I-as jigni pe multi, pe buna dreptate, dar trebuie sa trec cu vederea peste unele lucruri.
Chiar. Ar trebui sa trec cu vederea tot ce se intampla in liceu, in afara de ceea ce invat. Am momente cand pur si simplu mi se face sila sa ma gandesc la ce gasesc in scoala. Sunt consternata cand ii aud ce tampenii vorbesc.
Unii sunt detasati, nici nu le pasa de scoala. Poate e mai bine asa. Sa vii la scoala doar cu mancare in ghiozdan si un caiet universal. Poate e mai bine sa se ocupe parintii de notele tale. Poate e mai bine sa nu te stresezi, ca tu, care nu ai invatat nimic in 4 ani de scoala, termin in cea mai buna clasa, pe cand ailalti tocilari s-au chinuit sa invete. Va distreaza, nu?
Cand ma gandesc la scoala am nervi. Nu-mi doresc decat sa o termin mai repede, desi stiu ca o sa intalnesc si mai multe specimene care sa semene cu fostii mei colegi.
De aceea, o sa inverc ca acesta sa fie ultimul articol legat de colegii mei. Chiar imi pare rau ca ii bag pe toti in aceeasi oala.
Acum ceva frumos:
In fiecare seara am vrut sa incep un subiect aici, dar il tocam prea mult in minte incat nu mai intelegeam nimic.
E ciudat. Ce as putea scrie aici? Nu as vrea sa scriu despre scoala sau despre profi/ colegi. I-as jigni pe multi, pe buna dreptate, dar trebuie sa trec cu vederea peste unele lucruri.
Chiar. Ar trebui sa trec cu vederea tot ce se intampla in liceu, in afara de ceea ce invat. Am momente cand pur si simplu mi se face sila sa ma gandesc la ce gasesc in scoala. Sunt consternata cand ii aud ce tampenii vorbesc.
Unii sunt detasati, nici nu le pasa de scoala. Poate e mai bine asa. Sa vii la scoala doar cu mancare in ghiozdan si un caiet universal. Poate e mai bine sa se ocupe parintii de notele tale. Poate e mai bine sa nu te stresezi, ca tu, care nu ai invatat nimic in 4 ani de scoala, termin in cea mai buna clasa, pe cand ailalti tocilari s-au chinuit sa invete. Va distreaza, nu?
Cand ma gandesc la scoala am nervi. Nu-mi doresc decat sa o termin mai repede, desi stiu ca o sa intalnesc si mai multe specimene care sa semene cu fostii mei colegi.
De aceea, o sa inverc ca acesta sa fie ultimul articol legat de colegii mei. Chiar imi pare rau ca ii bag pe toti in aceeasi oala.
Acum ceva frumos:
DATE A GIRL WHO READSby Rosemarie Urquico
(In response to Charles Warnke’s You Should Date an Illiterate Girl)
_____
Date a girl who reads. Date a girl who spends her money on books instead of clothes. She has problems with closet space because she has too many books. Date a girl who has a list of books she wants to read, who has had a library card since she was twelve.
Find a girl who reads. You’ll know that she does because she will always have an unread book in her bag.She’s the one lovingly looking over the shelves in the bookstore, the one who quietly cries out when she finds the book she wants. You see the weird chick sniffing the pages of an old book in a second hand book shop? That’s the reader. They can never resist smelling the pages, especially when they are yellow.
She’s the girl reading while waiting in that coffee shop down the street. If you take a peek at her mug, the non-dairy creamer is floating on top because she’s kind of engrossed already. Lost in a world of the author’s making. Sit down. She might give you a glare, as most girls who read do not like to be interrupted. Ask her if she likes the book.
Buy her another cup of coffee.
Let her know what you really think of Murakami. See if she got through the first chapter of Fellowship. Understand that if she says she understood James Joyce’s Ulysses she’s just saying that to sound intelligent. Ask her if she loves Alice or she would like to be Alice.
It’s easy to date a girl who reads. Give her books for her birthday, for Christmas and for anniversaries. Give her the gift of words, in poetry, in song. Give her Neruda, Pound, Sexton, Cummings. Let her know that you understand that words are love. Understand that she knows the difference between books and reality but by god, she’s going to try to make her life a little like her favorite book. It will never be your fault if she does.
She has to give it a shot somehow.
Lie to her. If she understands syntax, she will understand your need to lie. Behind words are other things: motivation, value, nuance, dialogue. It will not be the end of the world.
Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who understand that all things will come to end. That you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.
Why be frightened of everything that you are not? Girls who read understand that people, like characters, develop. Except in the Twilight series.
If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are.
You will propose on a hot air balloon. Or during a rock concert. Or very casually next time she’s sick. Over Skype.
You will smile so hard you will wonder why your heart hasn’t burst and bled out all over your chest yet. You will write the story of your lives, have kids with strange names and even stranger tastes. She will introduce your children to the Cat in the Hat and Aslan, maybe in the same day. You will walk the winters of your old age together and she will recite Keats under her breath while you shake the snow off your boots.
Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.
Or better yet, date a girl who writes.
Despre adolescenti
-puterile noastre sunt subestimate
-adultii nu au incredere in noi
-se presupune ca suntem niste copii care trebuie sa se maturizeze
-suntem mai destepti decat ne cred ceilalti
-stim multe, dar le pastram pentru noi
-suntem creativi, incapatanati, tupeisti
-le spunem lucrurilor pe nume
Dar nu suntem apreciati decat dupa ce trecem de adolescenta. E deja prea tarziu.
-adultii nu au incredere in noi
-se presupune ca suntem niste copii care trebuie sa se maturizeze
-suntem mai destepti decat ne cred ceilalti
-stim multe, dar le pastram pentru noi
-suntem creativi, incapatanati, tupeisti
-le spunem lucrurilor pe nume
Dar nu suntem apreciati decat dupa ce trecem de adolescenta. E deja prea tarziu.
Serios?
Test la muzica... Serios?
Mai avem o saptamana pana la vacanta.
Ma tot intreb de ce avem doar 5 note in catalog cand au trecut 9 saptamani de scoala...
Mood: happy
Azi am fost foarte norocoasa. Nici nu-mi vine sa cred cate lucruri bune s-au intamplat! Sper sa o tin tot asa pana la sfarsitul scolii!
Din pacate toata energia de azi m-a epuizat. Si deocamdata sunt in pana de idei.
Din pacate toata energia de azi m-a epuizat. Si deocamdata sunt in pana de idei.
Nervi
Eu chiar am crezut ca profii sunt seriosi. Azi am ramas profund dezamagita de ei. Si dezamagirea asta se tot adanceste, pana cand o sa ajung sa nu mai am respect pentru ei.
La psiho ne spune azi ca renuntam la proiectul cu blogul, doar pentru ca s-au trezit cativa smiorcaiti sa se vaite. Nici macar nu au incercat.
Ma enerveaza. Se cred asa desptepti, cand de fapt lor nu le place nimic, nu le convine nimic.
Si acum ce fac cu blogul?!
Inca nu ne-au adus testele.
Ma enerveaza. Sigur le aduc marti / ora viitoare / sau cat mai tarziu posibil ca am dat teste la 10 clase in aceeasi zi si mi-e lene sa le corectez.
Cum te poti astepta ca astfel de profesori sa invete noua generatie?!
Ma enerveaza...
P.S: Macar proiectul cu Michael Jackson a iesit bine. Dar sunt prea nervoasa ca sa mai gandesc coerent.
La psiho ne spune azi ca renuntam la proiectul cu blogul, doar pentru ca s-au trezit cativa smiorcaiti sa se vaite. Nici macar nu au incercat.
Ma enerveaza. Se cred asa desptepti, cand de fapt lor nu le place nimic, nu le convine nimic.
Si acum ce fac cu blogul?!
Inca nu ne-au adus testele.
Ma enerveaza. Sigur le aduc marti / ora viitoare / sau cat mai tarziu posibil ca am dat teste la 10 clase in aceeasi zi si mi-e lene sa le corectez.
Cum te poti astepta ca astfel de profesori sa invete noua generatie?!
Ma enerveaza...
P.S: Macar proiectul cu Michael Jackson a iesit bine. Dar sunt prea nervoasa ca sa mai gandesc coerent.
Liniste si pace
Maine incepe inca o saptamana de scoala. Mi-e groaza numai la gandul ca trebuie sa ma trezesc devreme.
Si am o groaza de emotii pentru ca urmeaza sa ne aduca minunatele teste.
Azi a fost o zi foarte linistita... Nu sunt suparata pe nimeni, pe nimic.
Oh, iata un film pe care merita sa-l vedeti: The Knot.
Si am o groaza de emotii pentru ca urmeaza sa ne aduca minunatele teste.
Azi a fost o zi foarte linistita... Nu sunt suparata pe nimeni, pe nimic.
Oh, iata un film pe care merita sa-l vedeti: The Knot.
Aparente
I am the left brain. I am a scientist. A mathematician. I love the familiar. I categorize. I am accurate. Linear. Analytical. Strategic. I am practical. Always in control. A master of words and language. Realistic. I calculate equations and play with numbers. I am order. I am logic. I know exactly who I am.
Right brain:
I am the right brain. I am creativity. A free spirit. I am passion. Yearning. Sensuality. I am the sound of roaring laughter. I am taste. The feeling of sand beneath bare feat. I am movement. Vivid colors. I am the urge to paint on an empty canvas. I am boundless imagination. Art. Poetry. I sense. I feel. I am everything I wanted to be.
Oricat as incerca sa fiu mai spontana, mai creativa, mai cu viata, tot nu ma pot schimba. Sunt dominata de partea asta reala, de seriozitate, de siguranta. Stiu una si buna. Oricum, totul e relativ. Nu arat nimanui adevarata mea fata, pentru ca viata asta e un joc de masti. Altora nu le functioneaza si recunosc din prima o persoana falsa. Cum era?... Nu ma pot hotari pe care fata a ta sa o palmuiesc prima.
Propuneri
In sfarsit cineva ma intelege!
Cateva din ideile mele au fost aprobate!
Una a fost cea cu impartitul manualelor cu colegul de banca. Inainte am avut doua colege de banca, tocilare pana-n maduva oaselor, care aduceau toate cartile si caietele. Acum am doi colegi de banca, iar ghiozdanul e mai usor. Exceptie face ora de fizica, pentru ca profa... e profa...
A doua idee a fost cea cu proiectul la psiho. Eu sunt obisnuita de mica sa preiau controlul intr-un grup. La gradinita, la grupa de dans, faceam pe sefa si ii aranjam pe toti in rand. Deh, daca proful nu poate face ordine, fac eu! Mai apoi la scoala am fost sefa clasei 8 ani, si eram sefa grupelor de lucru. La psiho am avut de facut piramida trebuintelor, a lui Maslow, iar propunerea mea nici nu a fost ascultata. Eu am dorit sa facem chiar o piramida, patrulatera, iar fiecare dintre noi sa aiba o latura pe care sa o completeze. Dar lenea e mare, de ce sa umplem noi o latura, cand putem prea bine sa ne prefacem interesati si sa le lasam pe altele sa faca! Bine, dragelor, faceti.
Azi am lucrat la alt proiect, tot la psiho, despre o personalitate controversata care a revolutionat lumea. Propunerile mele au fost acceptate din prima. Si am facut despre Michael Jackson, pe un tetraedru am reprezentat etape din viata lui. A iesit traznet. Mai avem putin de completat, dar sunt foarte incantata de cum a iesit.
A fost greu sa le arat ce pot.
Neseriozitate
Mâine ne ocupăm de proiectul de la psiho.O să iasă super!
Cred că mutatul în laboratorul de chimie are numai avantaje. Profii par mai relaxați, nu putem ieşi mult la tablă, iar când râdem, durează destul de mult până ne oprim.
Oboseală
Azi s-a iscat o ceartă de zile mari în clasă. Subiectul e închis, dat fiind faptul că nu se mai poate face nimic. Ce colegi!
De două săptămâni sufăr de oboseală acută şi nu îmi pot reveni. Se pare că nu sunt singura. Şi nu, nu cred că e vina doar asteniei de primăvară.
Mi-am adus aminte cât de mult citeam în clasa a 7-a / 8-a. Adoram biblioteca şcolii, iar bibliotecara ştia întotdeauna ce carte să îmi dea ca să îmi placă . Era un fel de competiție între mine şi Andreea, în genul cine citeşte mai repede o carte. Eram înnebunite după seria "Cronicile vampirilor". Sau "Narnia"! "Harry Potter" nu se mai pune. Stăteam în spatele laboratoarelor, era cald şi bine, aveam muzică. A fost o perioadă frumoasă. Acum acel spațiu e în şantier.
Oare de ce nu mă mai motivează nimeni să citesc?
Verde-n față
Azi am să vorbesc despre nişte lucruri care mă deranjează la şcoală.
Sunt mai multe (posibile) motive din cauza cărora am ajuns să avem clasa în laboratorul de chimie de la subsol:
1. Domnul profesor de geografie nu a dorit să mute clasa lui în laboratorul de geogra, deci opțiunea Economic cade. Sunt de acord cu el. Are foarte multe cărți, hărți, documentare în laborator şi nu e sigur ca vor rămâne intacte, oricât de sever ar fi dansul.
2. Diriga nu a fost persuasivă. Măcar profesorul de informatică a vrut sa ne mute in lab. multimedia si e dispus să scoată calculatoarele ca să putem face ore acolo. Diriga a zis că nu se poate să mute pentru 2-3 luni calculatoarele pentru că e mult de munca, bla, bla, bla. Deci din comoditate; şi dansa presupune că trebuie să mergem noi să vorbim cu directorul ca să ne mute intr-o clasă mai bună.
De când cu şantierul de la scoală, am observat câte ceva. Toți am fost de acord să ajutam la căratul scaunelor, meselor şi dulapurilor în pod. Ok, dar dacă lucrăm pentru scoală, ar trebui să se implice toată lumea.Nu să stea administratorii în pod să ne ia scaunele. Nu să se uite femeile de serviciu la noi, pe post de majorete. Ar trebui să fie uniți şi să se implice mai mult.
În clasa a 9-a, când a fost problema scaunelor, dansa ne certa mai tare, când ar fi trebuit să le explice directorilor si administratorilor cum stau lucrurile. Ar fi trebuit să ii pedepsească pe cei care le stricau, indiferent ai cui copii erau. Anul trecut, diriga ne zicea că suntem cei mai răi din scoală, că toți profesorii au spus că suntem cea mai nesimțită clasă, etc. Culmea, povestea asta s-a repetat si anul acesta! Prima clasă din Dej e cea mai rea, murdară, proastă, se scuză la toate testele.
De ce ne baga pe toți în aceeaşi oală?
De altfel partea cu scuzatul e cea mai enervantă. Sunt ok cu faptul că unii merg la ore. E dreptul lor. Dar nu sunt de acord cu o fată pe care toți profesorii o scuză pentru că, vezi Doamne, ea lucrează mult la matematică. În doi ani de când e la şcoala asta nu s-au văzut rezultatele "muncii ei asidue la matematică". Şi dacă pe ea o scuză că invață la mate, de ce nu i-ar scuza pe toți cei care se pregătesc sa meargă la medicină sau la orice altă facultate!? Să fim realişti. Am văzut cum primeşte ea note şi am văzut cum primesc eu.
Nu ştiu cine e fata asta şi pană sa ajung în clasa a 9-a nu am auzit de ea. Nu am ceva personal cu ea, îmi e indiferentă ființa asta, dar mă deranjează când eu, care sunt cea mai bună din clasă, nu sunt notată pe merit. Ea nu se stresează niciodată pentru note, pentru că nu face nici cel mai mic efort ca să le obțină. Nici să se bucure nu poate. Eu trebuie ca la sfârşit de semestru să răspund la nu ştiu câte materii ca să demonstrez că merit media 10, de parcă pe parcursul semestrului nu demonstrasem deja asta. Într-o clasă de tocilari, nu mi-e mică mirarea când îi văd pe toți stresându-se, învățând, având mii de schite la lecții şi preocupându-se. Şi minciunile cu 'Vai, cât de bolnavă sunt!', sincer, îşi alege prost momentele când să fie bolnavă. Ok, şi eu am fost şi am avut febră când am fost la olimpiada de română şi la testul de la chimie. Nu se pune?
Voi ce părere aveți?
Unde îmi stă mintea?
Azi am fost desprinsă de realitate. Totul a trecut parcă prea repede.
Ar trebui sa încep sa trăiesc viața asta, să fiu mai atenta la ceea ce mă înconjoară. Ar trebui să îmi găsesc un țel pe care să îl urmăresc şi care să mă țină atentă.
Ora de psiho a fost amuzantă. Ne-a împărțit pe grupe pentru un proiect, care se anunță a fi phun.
De-abia aştept să ajungem la lecțiile despre temperament, personalitate &stuff.
Introducere
Scrierea primului articol e cel mai dificil pas în crearea unui blog. Pentru cǎ e greu sǎ cuprinzi în cateva rânduri motivele pentru care ai creat blogul şi ce teme vei aborda.
Mie îmi e fricǎ mai ales de necunoscut.
Mi-am zis cǎ voi face blogul pe Wordpress, dar a fost un fail, iar acum nu sunt mulţumitǎ de Blogger. Sper cǎ mǎ voi obişnui repede.
Dupǎ cum spune şi numele, acest blog e tema mea la psihologie. Deci voi discuta despre orele de psiho, despre şcoalǎ şi filozofii de viaţǎ.
Totul este o mare întrebare. Eu încerc sǎ caut rǎspunsuri. Uneori le gǎsesc la oamenii din jurul meu, alteori în cǎrţi, filme sau muzicǎ, uneori sunt doar satisfǎcǎtoare, iar, de cele mai multe ori, înşelǎtoare.
În speranţa cǎ voi reuşi sǎ mǎ ţin de acest blog, îmi doresc o bloguialǎ serioasǎ şi calmǎ.
P.S: Am voie sa fiu rea(listǎ)?
